Pe paşi accidentaţi de mişcare, îmi urmăresc tentativa de reflecţie scormonită din puterile întrebărilor care dau naştere unei altfel de inspiraţie, unde mă concentrează pe o constructie a pietrelor din destine fără zâmbete, transformându-şi umbrele în piele ştampilată cu şcoli abandonate în soluţii cândva pe ambele picioare.
Îmi crapă neîmplinirea eului meu în litere muncite pe durerea percepţiei mele alungate în cearcăne mentale, înlocuind raze în secunde lipsite de vise, de pupile ce mă aruncă în activităţi repetate, condamnându-mi nisipul lăuntric la realitatea numită explozia celuilalt cotidian.
Mă izbesc ochii de cazinouri ascunse la fiecare piaţă înconjurată ca o scenă, de apartamente respirabile în valoarea speranţelor de plastic ce promit un rai urban tot amintit în melodii condamnate la volum. Şi ce crezi că sunt: o lacrimă încuiată în îmbrăţişările timpului, un cuvânt transparent în branduri, sau o pedeapsă valutară ?
Astfel, noi ştim să împrumutăm bani, dar nu să şi gândim.
În timp ce Cristale de oameni renasc din coşuri de gunoi pentru a-şi căuta sufletele lăsate prin versuri cu praf, apoi transpiram în web-camuri ce ne transferă vieţile în conturi bancare.
Când priveşti o persoană, încearcă să nu te uiţi ca la acest monitor !
Iar tu ia-mă de mână şi hai să alergăm în cea mai simplă lume.
Multumesc că aţi citit povestirea lunii Ianuarie 2010 !
Creaţie : Andrei Ionuţ, Andremis
Editare video : Andrei Ionuţ
Muzică : Gordyan
Text : Andremis
©www.andremis.blogspot.com
Pentru a sprijini acest blog, dati click pe linkurile de mai jos. Multumesc anticipat !
Postări
