vineri, 14 ianuarie 2011 | By: Andremis

Florăria din Kogălniceanu






Nea Ghiţă nu a reuşit să aibă o familie. Tot ce are este o florărie !
El are peste 48 de ani, este înalt, nu foarte gras, cu musteaţă, cu câţiva dinţi iar colarea pielii o are puţin închisă. De 20 de ani a venit în Bucureşti şi locuieşte întro cămăruţă comodă şi liniştitită de pe Berzei. A lucrat primii şase ani în Piaţa Obor, apoi cu ajutorul unui prieten din copilărie ce l-a împrumutat cu nişte bani, a cumpărat spaţiu pentru o florărie în Piaţa Kogălniceanu, chiar lângă BRD-ul de acum, aproape de staţia de autobuz lui 61,66,69,70,79,85,90,91,92,336 şi 601.
Florăria e simplă, ca toate celălalte, fiind întro cabină albă de termopan. În interior are trepte din lemn, o masă, o pătură şi un tablou cu portretul său făcut de un pictor al străzii ce a murit acum 3 ani, iar afară are un scaun din lemn. Nea Ghiţă nu suportă să stea în spaţii închise şi indiferent de vreme, el stă mereu afară.
Când te apropii de florăria lui, se uită în ochii tăi, îţi zâmbeşte şi nu te întreabă : Ce flori doriţi ? Te va saluta călduros, îţi citeşte starea şi e foarte posibil să te întrebe : Ce mai faceţi ? Cum vă simţiţi ? Aţi avut o zi grea ? Cu sănătatea cum staţi ? Copii se descurcă la şcoală ? Soţia dumneavoastră când mai face plăcinte din alea bune ? Când îl trimiteţi pe soţul să mă bată la zaruri ? Aţi văzut prostiile ce le scot ăştia din parlament ? Oare vor mai tăia din pensii ? Cât o mai fi întreţinerea luna asta ? Vecinul e bine ? Nu vreţi să bem o cafea până vă alegeţi florile ?
E un tonomat cu cafea la 1 leu, aproape de el şi le face cinste unor cunoscuţi pentru a mai bârfi cu ei. Nu suportă să stea singur şi să nu aibă la ce se gândi ! Când se întâmplă să nu aibă cu cine vorbi, le pune întrebările câinilor nelispsiţi de la florăria sa. El ştie, indiferent că va vinde azi o mie de flori sau zece, mâine va vinde din nou flori !
Din acest motiv, florăria sa e cea mai cunoscută din Piaţa Kogălniceanu, cea mai vizitată şi mereu înconjurată de oameni zâmbitori din diferite clase sociale chiar dacă mai sunt florării în piaţă. Florile lui ajung chiar şi în clădirea Guvernului.
Prietenul care l-a ajutat să cumpere spaţiu pentru florărie, i-a anulat restul de datorie pe care o avea. El a fost primarul sectorului 5 iar acum e Ministrul Economiei şi l-a protejat pe Nea Ghiţă de situaţii neplăcute sau de concurenţi flămânzi.
Întro seară, după ce închide florăria, Nea Ghiţă este invitat în maşină de şoferul prietenului său pentru a merge la el acasă, undeva pe Primăverii.
În vila cu multe etaje, Nea Ghiţă intră ca la el acasă fiind aşteptat de acesta cu nişte vin scump.
- Bine ai venit dragul meu prieten ! îl întâmpină ministrul.
- Ehe, la o aşa casă cum să nu fiu binevenit ?
Discută ei cât discută şi la un un moment dat, serios şi îngrijorat, prietenul îi vorbeşte :
- Uite ce e ! ... Nu te mai pot proteja !
- Ce vrei să spui ?
- Am nişte parteneri care vor neapărat spaţiul tău ! Eu nu mai sunt primar ca să pot umbla la nişte dosare de proprietate. De când sunt ministru, stau toţi cu ochii pe mine şi nu mai poat face mişcări speciale ...
- Vorbeşte mai clar, măi omule ... !
- Omul meu poate să păstreze spaţiul pentru florăria ta în schimbul unor bani ...
- Ce sumă ?
- Eu nu pot plăti această sumă şi nici nu cred că merită. Cu ei pot cumpărat un alt spaţiu frumuşel şi mai mare prin sectorul 1. E vorba de 20.000 de Euro şi şapte ani vei fi lăsat în pace plus că vei avea nişte garanţii din partea partenerilor locali.
- Înţeleg ...
- De cinci zile mă tot gândesc la o soluţie ! Sunt nişte bani totuşi pe care eu acum nu ţi-i pot împrumuta. Nici nu cred că merită ... adică înţelegi unde bat.
- Când trebuie plătiţi ?
- În două săptămâni. Am să mai caut soluţii, să nu-ţi faci griji, spune încrezător prietenul său ce ţine puţin ochii închişi.
Nea Ghiţă se ridică instant să plece spre uşă.
- Şoferul te aşteaptă afară ...
- Merg pe jos să mă mai limpezesc de la vin. Hai sănătate....!
Nea Ghiţă iese ca împuşcat din vila de pe Primăverii, fiind ruşinat. De unde mama năibii să fac eu rost de aceşti bani, ce l-o fi apucat pe rătăcitul ăsta ? gândea Nea Ghiţă. Nu se îndreaptă spre Berzei şi spre Piaţa Kogălniceanu. Bea o cafea de la tonomat şi începe să îi întrebe pe câini ce o să se mai aleagă de viaţa sa, stând pe scaun. Mai bârfeşte cu vânzătorul de la magazinul non-stop apoi deschide florăria, îşi face loc pe o treaptă să doarmă, bagă doi câini în florărie apoi o închide. Se înveleşte cu pătura ce era pe masă şi adorme îmbrăţişând câinii cu o o mână.
Bineînţeles că Bucureştiul a aflat imediat de plecarea sa. La florăria sa aveai impresia că e nunta de dimineaţă până seară pentru că erau foarte mulţi oameni agitaţi si revoltaţi că Nea Ghiţă pleacă din Kogălniceanu. După aproape o săptămână de la vizită, şoferul prietenului vine iarăşi la Nea Ghiţă pentru a-l invita în maşină. De data aceasta, cei doi se întâlnesc undeva în Vitan, întrun depozit.
- Nu credeam că eşti aşa cunoscut ! Până şi florăriile din Iaşi şi Paris au aflat că tu pleci din Kogălniceanu !
- Dacă altceva nu am ...
- Totuşi, cred că am găsit o soluţie pentru a-ţi păstra florăria.
- Ce soluţie ?
- Uită-te la această poză ! arătându-i o poză recentă. E o nepoţică de-a ta ! Are 14 ani şi o cheamă Iulia. E din satul nostru Malul Vânăt din Prahova.
- Da ! Da ! Mi-o amintesc ! Am văzuto o singură dată când aveam treabă pe la bunica ei. Sărmana, a rămas fără părinţi de la cinci ani.
- Asta spuneam şi eu ! Bunica ei are aproape 92 de ani. Cât crezi că o să mai poată avea grijă de ea ? Hai să-i asigurăm viitorul ! Cunosc un prinţ din Emiratele Arabe, arătându-i o poză, care e singur şi foarte trist că nu poate avea copii. Ştii şi tu sentimentul acesta. Eu ţi-am mi povestit de acest prinţ. El este interesat de această fetiţă iar povestea ei l-a sensibilizat mult. Vrea să aibă grijă de ea ! Ce zici ? Bineînţeles că ne ies şi nouă ceva bănuţi drăguţi.
- Eu ştiu... ?! Nu mă pricep eu la de astea ! Dar ea o să vrea ? întreabă nedumerit Nea Ghiţă.
- Ştii bine măi Ghiţă în ce condiţii trăieşte fata asta ! Acolo va trăi la palat şi va avea orice îşi va dori. Oricum e închisă la culoare şi toţi vor crede că e de la arabi.
- Nu ştiu ce să zic ...
- Ai aici nişte bani să te duci mâine la fetiţă şi să îi ie cadouri. Vezi şi tu care sunt treburile pe acolo, ce vecini are, te descurci tu acolo, am încredere în tine, spune relaxat ministru.
- Păi sunt mulţi bani ...
- Stai liniştit prietene ! Te mai aranjezi şi tu şi nişte bani în plus nu-ţi strică.
Nea Ghiţă nu părea încântat deloc de propunerea prietenului său. Prost oi fi dar simt că e ceva necurat în toată această lucrare, gândea el.
A doua zi merge să se bărberească, tundă, să-şi cumpere un costum nou şi să cumpere nişte cadouri pentru fetiţă şi nişte alimente pentru bunica ei. Nu era cheltuitor. Din 500 de euro cât primise i-au mai rămas 380 de euro. Abia a doua zi plecase din Bucureşti, fără să mai treacă pe la florărie.
Ajunge acasă la fetiţă iar spre surprinderea lui,Florentina se bucură că-l vede, la fel şi bunica ei. Bunica ei a fost verişoară dreaptă cu mama lui. Îi cumpără ei de 100 de euro lemne ce îi ajung pentru o iarnă întreagă. O bucurie mai mare nici nu se putea pentru bunică. Ea suporta frigul dar fetiţa avea nevoie mereu de căldură.
Spre seară el îi dă unui vecin de încredere 100 de euro pentru a-l suna în caz că apar maşini străine prin zonă. Fiind obosit, Nea Ghiţă se pregăteşte să se odihnească. Intră Florentina în cameră şi îl ia de mână, rugându-l să vină să mănânce cu ele. Când fetiţa l-a strâns de mână tare, ochii lui au început să lăcrimeze.
Nu i-a spus nimic bunicii de propunerea prietenului său. Pur şi simplu nu simţea să-i spună ! A doua zi, înainte de plecare îi mai lasă bunicii 120 de euro, lui rămându-i 60. Şi-a dat seama că nu are ce face cu banii...
Ajunge pe la ora 9:30 în Gara de Nord din Bucureşti. Urcă în autobuzul 123 pentru a ajunge la florăria sa. Lumea plecaseră deja la servicu, copii la şcoală iar studenţii la facultate iar în autobuze nu mai era eglomeraţie. În autobuzul în care urcase mai era doar o persoană. Pentru că nu avea ce face, se uită pe monitorul din autobuz, aşezat în partea stângă sus, unde rulau diferite anunţuri publicitare şi nu numai. La un moment dat apar anunţurile cu copii dispăruţi. Se ridică de pe scaun şi se apropie de monitor pentru a citi cu atenţie. .............. Vede că anunţurile erau publicate de "Focus - Centrul Român pentru copii dispăruţi şi exploataţi sexual" ce aveau site-ul www.copiidisparuti.ro ! Atunci îşi dă seama de intenţia prietenului său şi îşi face cruce.
Coboară în Piaţa Kogălniceanu, nici nu se uită la florăria sa, îndreptându-se spre "Best Caffe", un internet-cafe spre Facultatea de Drept. Îl cunoaşte bine pe patronul de acolo şi îl roagă să-l ajute să acceseze nişte siteuri. Începe să citească de pe www.copiidisparuti.ro despre metodele de răpire, soluţii dar şi că în anul 2009 în Europa erau 116 000 de copii dispăruţi. Patronul văzând despre ce era vorba îi spune şi el câteva cazuri ce păreau incredibile.
Nea Ghiţă părea cuzut în altă lume ! La final, patronul îi declară că dacă are nevoie de ajutor, să-l ceară. El, foarte revoltat, scoate toate floriile cu tot cu găleţi şi le întinde pe trotuar. Scrie cu o cariocă pe găleţi "Gratuite". Bea o cafea şi îi vine ideea să scrie pe florărie : "Mă sinucid ! Suntem întro ţară săracă unde sunt mai mult nebuni decât oameni săraci. Adio România !"
Urcă în autobuzul 69 pentru a ajunge în Obor. În Piaţa Obor avea un alt prieten, Nea Mihai, venit din Piatra Neamţ. Cei doi s-au ajutat cu adevărat foarte mult în situaţii grele. Nea Ghiţă primeşte cheia de la garsoniera prietenului său, pentru a se odihni până ce acesta vine de la serviciu. S-a întins pe pat dar nu poate dormi, uitându-se pe tavanul alb. Încep să apară o furtună de întrebări în mintea sa : Cu ce e vinovată această fetiţă pentru că eu nu am bani ca să-mi plătesc florăria ? Cu ce e vinovată ea dacă s-a născut şi este nepoţica mea ? Cu ce e vinovată ea pentru că a fost aleasa ca victimă ? Ce vină are ea pentru că oamenii maturi nu ştiu să-şi rezolve problemele şi apelează fără niciun drept la aceste fiinţe neştiutoare şi fără apărare ? Pentru că pur şi simplu ea are viaţă, trebuie să abuzeze de ea alţi oameni care poate au trăit de patru ori mai mult decât ea ? Ce vină are ea că pentru alţii ea e doar un nume pe o listă sau o sumă pe un cec ? Ce vine are că a fost băgată întrun război pe care nu l-a cerut niciodată şi-l va pierde pentru totdeauna ? Ce vină are ea că nu este o căprioară ci o fiinţă umană ce va fi atacată de semenii ei mai rău decât poate ataca un lup pe o căprioară ? De ce sufletele asemenea ei sunt valorificate în kilograme de carne iar oamenii ce profită de pe urma lor sunt valorificaţi în kilograme de aur ce le ţin în seifuri ?
Obosit de atâtea întrebări cu durere şi fără răspunsuri, transpirat, Nea Ghiţă adoarme întrun final pâna ce vine prietenul său de la muncă.
- Ce s-a întâmplat ?
- Ministru vrea 20,000 de euro pentru ca eu să-mi păstrez florăria.
- Analfabetul ăla ...? enervându-se la maxim Nea Mihai de 54 de ani. Ştii foarte bine că e o jigodie de om !
- Dar a venit şi cu o soluţie. Eu am o nepoţică în satul meu, de 14 ani. Cică să i-o aduc eu lui ca să i-o trimită unui prinţ arab. Eu primesc 30,000 de euro iar el 10,000.
- Şi tu îl crezi pe mincinosul ăla ?
- De astăzi nu-l mai cred. Mi-am dat seama că defapt el vrea să-mi răpească nepoţica. Părea sigur pe el şi era prea încântat de această afacere.
- Totul e o minciună ! Am mai auzit eu de poveşti din astea şi când încolo copii dispăreau.
- Vrei să-ţi mai vând florăria ? întreabă emoţionat Nea Ghiţă.
- Încă mai întrebi ? Ştii foarte bine că te aştept demult. Am bani puşi deoparte special pentru tine.
- Vreau să mă mut în satul meu ca să am grijă de această nepoţică. Vreau să-i devin tutore legal ! Tu ştii, m-a strâns de mână ca să mă cheme la mâncare, am avut fiori pe spate, atunci când mi-a strâns mâna. M-am simţit ca un părinte !
- Foarte frumos sentimentul ! Am 7000 de euro. Îţi ajung ?
- Cum să nu. Cu banii ăştia cumpăr materiale ca să îmi construiesc o casă nouă !
- Chiar mă bucur că iei această hotărâre !
- Dar ce fac cu fetiţa o perioadă ? Nu cred că e bine să stea acolo o perioadă.
- Duo la mine la ţară în Piatra Neamţ pentru două-trei săptămâni. Ştii bine că fratemiu e primar şi mă ajută cu orice. Soţia lui va avea grijă de fetiţă. Îl sun să pregătească nişte oameni să vă păzească de cum intraţi în judeţul Neamţ. Vom apela inclusiv şi la nişte poliţişti mai apropiaţi.
- Îţi mulţumesc enorm. Sper să se termine odată ! Uite, ai actele de vânzare aici. Nu vreau să mai aud de florăria aia.
- Mulţumesc ! E cea mai bună veste. Fii liniştit, îi cunosc pe băieţii din Kogălniceanu. Nu-l suportă deloc pe ministru. După ce vând florăria de aici, o să-ţi mai dau 4000 de euro. Vreau ca tu şi nepoţica ta să aveţi o casă frumoasă ! Ai aici 1000 de euro ca să te poţi descurca cu transportul şi să mai plăteşti oameni dacă e necesar !
- Păi ...
- Înţelege prietene .... aici nu mai este vorba de bani ci de a salva o fiinţă umană ! Ia taxiul ! Nu mai pierde vreme !
- Doamne ajută ! îmbrăţişându-se.
- Ne vedem cât de curând în Piatra Neamţ !
E aproape miezul nopţii şi Nea Ghiţă ajunge la patronul sălii de internet-cafe.
- Te aşteptam ! Nu m-am putut abţine şi ţi-am răpit câteva flori ! spune încântat patronul ce-l aştepta cu o cafea.
- Cred că am nevoie de ajutorul tău !
- Câţi ani are copilul ?
- E o nepoţică de a mea. Are 14 ani !
- Deci aşa ! Victimă de etnie. Pe piaţa neagră, inima unui copil sănătos, valorează imens. După ce ai plecat m-am documentat câteva ore despre copii răpiţi dar am vorbit şi cu nişte băieţi de la servicii speciale să mă ajute dacă am nevoie.
- Şi nu ...
- Nu au cerut niciun ban. Când e vorba de copii, lucrurile stau altfel. Trebuie să înţelegi, nu eşti singur aici. Ai cerut ajutorul şi zeci de oameni, la un singur telefon sunt gata pregătiţi pentru tine ! Înţelege, nu e vorba de tine ci de demnitatea viitorului nostru. Să nu pierdem vremea. Am două maşini pregătite. Una de teren, unde vom fi noi şi una normală care va merge în spatele nostru, în caz că apar situaţii neplăcute !
- E perfect ! În noapta asta vom duce fetiţa în Piatra Neamţ. Fratele lui Mihai va avea grijă de noi.
- Ah, cât mă bucur. E de încredere băiatul ăsta !
- Vom sta acolo o perioadă până se vor linişti apele !
- Să ştii că te-am simţit că ceva se întâmplă cu tine. Când un copil dispare, simt o atmosferă apăsătoare în aer. Parcă cineva e pregătit să mă condamne pentru că nu am făcut nimic pentru acel copil. Numai laşii implică copii în război !
Când au ajuns în sat, Nea Ghiţă a rugat-o pe bunică să-i facă bagajele că va pleca în excursie în Braşov. Apoi, el s-a dus la vecinul de încredere, dându-i 700 de euro spunându-i să-i găsească o echipă de băieţi ca să lucreze la casa bunicii timp de o săptămână şi ceva. Să repare gardurile, să stea prin grădină, să zugrăvească sau să vopsească, orice numai ca ei să stea de dimineaţă până seară acolo. Îl mai roagă să o ia pe bunică la el pentru ca soţia lui să aibă grijă de ea, atâta timp cât muncitorii vor sta la ea.
Peste trei săptămâni, dimineaţa, Nea Ghiţă se afla în prima zi de muncă la Primăria din comuna Izvoarele, din judeţul Prahova. Nu era înca nimeni venit. Vede pe masă un ziar şi începe să citească titlul de pe prima pagină : "Ministrul Economiei a fost arestat pentru traficul cu fiinţe umane".
Vine la el primarul foarte ferici şi îl bate încrezător cu palma pe umăr.
- Mă bucur imens că ai plecat din Bucureşti şi ai venit aici să îngrijeşti un suflet atât de nevinovat ! De orice ai nevoie, te voi ajuta ! Eu personal am depus dosarul pentru ca Florentina să primească o bursă specială ! Îi strânge mâna puternic, având ochii înlăcrimaţi. Tu, continuă primarul, pentru mine, eşti deja un model, iar în curând vei fi şi pentru alţii. Îţi multumesc enorm pentru că inspiri viitorul !!!






Mulţumesc pentru că aţi citit povestirea lunii Ianuarie 2011 !



Autor povestire : Andremis

Banner povestire : Andremis



Povestirea lunii Decembrie 2010




© www.andremis.blogspot.com 2011


Site Cv Cultural

3 comentarii:

Anonim spunea...

foarte frumos!
impresionant, as putea spune, te misca o asemena poveste si te revolta ca e o realitate care ne inconjoara, una trista!

Radu Vasile Chialda spunea...

salutare alex...
faina povestea... e reusita... imi place...
am pus un link pe blog la mine, direct ctre aceasta poveste... linkul se afla in partea de jos a paginii de blog la ,,Celelalte linkuri ale mele - merită să aruncaţi o privire,,
poate iti va face ceva vizite, sper, pentru ca merita...

Anonim spunea...

impresionant...si foarte trist ca se intampla lucruri de acest gen in jurul nostru...

Trimiteți un comentariu

sinceri versus siceritate