duminică, 20 iunie 2010 | By: Andremis

Robotul armelor










Atmosfera e colonizată de ceaţă grea şi cenuşie, într-o zi de toamnă plânsă.
Seara a fost împinsă mai repede de timpul singuratic, munţii ce nu se grăbesc să se culce, continuă să strălucească cald printre norii dezordonaţi.
Într-un loc ascuns de trei vârfuri înalte, îmbrăcate cu ajutorul timpului în hotărâtorii brazi, urcă un fum special de culoare maronie, trimis în şir indian din interiorul ceaunului bătrân ce e pălmuit de două ore, de flăcările revoltate ale focului.
Acum o jumătate de oră ploaia grăbită s-a sfârşit, însă paznicii brazi au rugat norii să-şi depună ouăle puţin mai departe de cetatea lor, iar aceştia la rândul lor, au ascultat fară nici o problemă.
În jurul ceaunului mare, vrăjitoarele stau turceşte şi nemişcate de parcă au crescut în acel loc, ţinậndu-se de mână, încearcă să-şi verifice spiritele adânci ale timpului.
Sunt cele mai bătrậne vrăjitoare din lume, reunindu-se pentru prima şi ultima dată. Văzând că omenirea se complică în autodistrugere atunci ele au comunicat între ele ca să se adune pentru a încerca să rezolve această problemă.
Sunt şapte vrăjitoare uscate de viaţă, din ţări locuri de pe pământ: una din Florida, Mexic, China, India, Anglia, Egipt şi cea de aici, din Transilvania, supravieţuind printre stânci în această groapă, păzită de zidurile înalte.
Ea e cea mai bătrână şi a hotărât această întâlnire cu scopul de a înlătura însuşirile primitive ale omenirii prin forţele lor magice ce au fost înzestrate de mici de purtători ai puterilor supranaturale, păzite de publicul larg de diferite grupuri spirituale. Leacurile alese în special pentru acest eveniment, nu au mai fost utilizate de peste nouă secole.
Efectul vrăjii e la început ! Fiecare vrăjitoare a adus câte o licoare simbolică şi puternică, turnată în ceaun, apoi câte o plantă prăjită, câte un colţ dintrun carnivor, sânge a unor martiri ce au avut puteri supranaturale, aur lichid din cele mai vechi timpuri şi cristale diferite între ele, aşezate fiecare în faţa lor. Au mai fost aduse fire de păr ale unor vrăjitoare spâzurate de acum cinci secole, câte un cap de schelet din ţările vrăjitoarelor şi nişte cărţi cu coperţile din lemn pictat, apoi nişte foi din argint ce purtau cu ele nişte mesaje care puteau fi citite doar de ele.
Cărţile se odihnesc în faţa lor şi-şi aşteptă momentul de a-şi îndeplini sensul. Fumul ce urcă spre cer, făcându-şi loc printre nori, se înroşeşte tot mai mult, amestecat mai târziu cu o nuanţă mov iar când te uiţi la el şi-l vezi cum vrea să te atace prin frumuseţea ascunsă cu miracole, deja te cuprinde o stare de somn adânc, în aşa fel încât să uiţi de durerea realităţii transformând-o într-o simfonie miraculoasă, susţinută de fenomene ieşite din comun.
Între timp se înnoptase bine, întunericul îţi radiază tot mai mult nişte ciudate senzaţii, reuşind să te determine să aluneci uşor pe o pană a visului. Magia mondială, provocată de vrăjitoarele ce au un singur scop, e însăşi o vietate stranie, ce a prins viaţă, devenind tot mai puternică.
Rolul ei prin acest fum ciudat, e să urce până la nori , să-i atace, apoi să-i facă să respecte legile acestuia şi între timp să se înmulţească pentru a virusa toţi norii ce dansează deasupra pământului. Însă, misterul magiei ce va afecta tot universul uman din prezent, e altul: după ce vrajitoarele vor începe să spargă un cod accesând sensul vieţii umane prin rostirea întro limbă internaţională veche de peste şaptesprezece secole, rostirea unor citate din cărţile odihnite dintr-un capitol refugiat ce explică blestemurile somnlui, atunci toţi preşedinţii de stat, miniştii, oficiali diplomatici, coordonatorii industriilor mari, sefi de mass-media etc. din toată lumea vor adormi şi în timpul somnului prelungit cu peste opt ore, ei vor fi vrăjiţi, educaţi, coordonaţi.
Vrăjitoarea gazdă are un spiriduş plăpând, cu obrajii gingaşi, un nas mic, buze umede din frumos, privirea ascunsă în vise, pletele-i sunt lungi şi cunoscătoare de timp, urechile mari şi ascuţite pentru ascultare, iar corpul de spiriduş simpatic si uşurel e fericit că poate să ajute.
Odată la două ore, el toarnă în ceaun nişte soluţii aduse din stâncă şi hrăneşte focul cu lemne tăiate de mari meşteri ai păduriilor întunecate, unde doar oamenii speciali pot ajunge.
Trecuseră trei ore de când vrăjitoarele au început să rostească acele învăţături cu rezultat real. Efectul a început din Germania şi continua să crească împrăştiindu-se în orice colţ din lume.
În jur de zece ore, Terra a fost cucerită de acest virus firav şi prefăcut iar în acest moment, peste trei sute de mii de oameni ce au puterea de a hotărî destinul lumii dorm în plus ca şi cum ar fi morţi.
Omenirea a observat acest lucru, şi-a făcat datoria începând să creeze zvonuri.
Toţi norii au aceeaşi culoare şi foarte greu se pot observa musafirii artificiali. Cei care se uitau la cer, începeau să fie afectaţi, vrăjiţi în aşa fel încât gândirea lor să le fie blocată, să adoarmă pe loc, iar după o altfel de trezire, trebuiau să aştepte ordine.
Acest fum intra şi prin clădiri, toţi din ele fiind vrăjiţi. Chiar dacă e noaptea, în unele părţi ale Terrei, efectele virusului, încep să se impună. Acum toată populaţia planetei e vrăjită şi doarme chiar şi în locul unde soarele trimite pachete de lumină, soldaţii sunt pregătiţi însă comandanţii lor nu au fost instruţi în totalitate.
Spiriduşul mai aduce o soluţie într-o sticlă şi o toarnă pentru ca fumul să se păstreze printre nori. Vrăjitoarele mai au puţin de instruit prin magie, în timpul somnului.
Peste o oră, populaţia îşi revine din somn dar nu şi din efectul vrăjii, războaiele sau alte conflicte de zonă au fost oprite iar peste câteva ore s-au trezit şi acei oameni cheie iar atmosfera devine tensionată, dar nu în sens violent.
După câteva momente, toţi oamenii puternici pe hârtie şi nu numai, au dat ordin să se adune toate armele, ca apoi ele să fie lipite cu cea mai nouă tehnologie în aşa fel încât să se construiască un mare robot care să zboare din fiecare ţără, toţi se vor ridica spre cer ca nişte rachete, întâlnindu-se într-un punct în atmosferă, apoi se vor lipi în forma unui mare robot al armelor de care omenirea nu duce lipsă. El va zbura în Univers, spre Pluto, îndepărtându-se cu câţiva zeci de ani de lumină, într-un spaţiu ce nu poate afecta Terra sau sateliţii ei cât şi celălalte planete prin explozia armelor cauzată de bombele atomice din robot, în total doisprezece.
Acum e foarte greu pentru vrăjtoare, ele trebuie să-i menţină pe aceşti oameni în stări speciale pentru a putea coordona totul. Beau fiecare câte o licoare, iau un cristal în mână şi-l ridică până la nivelul frunţii şi încep să spună citate în aceaşi limbă.
Populaţia e foarte energică, orice armă, în afară de cele albe ce sunt folositoare nu distrugătoare de acum înainte, sunt duse la un centru local apoi se transportă la un alt mare mare centru de colectare a armelor până se reunesc toate. Au început să se facă săpături în pământ ştiind că acolo sunt o cantitate mare de arme dure. Se utilizează cea mai înaltă tehnologie pentru a se lipi armele. Se folosesc lasere, combinaţii chimice, combustibile puternice, diferite proiecte pentru costruirea robotului, radarele fiind în tensiune, sateliţii şi sateliţii suprasolicitaţi. Aceasta tensiune de care nici un om nu e conştient a determinat omenirea să nu mai doarmă.
De abia într-o luna şi jumătate au fost găsite toate armele micuţei Terre, oamenii hipnotizaţi încă mai caută obiectele de pământ sângeros care pot să ucidă uşor un pământean nevinovat.
Vrăjitoarele continuă să ţină mâinile ridicate pentru ca gravitaţia să nu atragă cristalul în somnolenţă.
Ingineri din diferite domenii trebuiau să clasifice armele, să le lipească dar a fost nevoie de un mare schelet din fier topit din arme având forma unui om uriaş de peste 1500 de metri pentru a fi puse restul de arme în el.
Cele mici erau puse în tancuri sau elicoptere de luptă, rachetele la bază pentru îndepărtarea robotului de pe pământ iar după ce era încarnat cu arme, el a fost îmbrăcat cu o haină din magnet pentru a se uni cu ceilalţi roboţi din celălalte state. I s-a implantat un cip cât şi o reţea de inteligenţă artificială, pentru a fi controlat prin satelit. Tot combustibilul nuclear a fost pus într-un rezervor creat la o treime de bază, chiar s-a creat un robot special numai pentru arme nucleare, şi nu erau puţine, bombe, arme biologice. Unele state erau sărace în tehnologie şi au fost nevoite să ducă armamentul la vecini sau unele state aduceau doar nişte componente pentru construirea robotului, iar alte state aveau doar câteva tancuri şi numai arme vechi şi atunci ele au chemat din diferite ţări ingineri pentru construirea micului robot. După ce robotul era îmbrăcat cu o haină din magnet, mai erau instalate diferite componente electrice până la lansare, pentru a fi luminat.
În acelaşi timp, toate bazele militare s-au transformat în diferite clădiri utile publicului larg, ca mai târziu având să devină clădiri ale artelor, culturii, administraţiei publice, case pentru copii şi bătrâni etc.
Comunicarea între state, a atins cel mai înalt nivel din toate timpurile. Exista un transfer puternic de informaţii între toate ţările pentru a se ajuta la construirea roboţilor. S-a creat un centru mondial de comunicare, un centru ce coordona întreaga activitate globală hotărându-se ziua lansării roboţilor în univers.
Între timp au apărut noi legi pentru soldaţii ce au rămas fără serviciu şi nu numai. Ei acum trebuiau să refacă natura, să o cureţe de poluare, să planteze o nouă generaţie de arbori pe zeci de mii de hectare, apele să fie dezinfectate, mizeria istoriei tehnologiei false, trebuiau să constriască diferite ziduri, să creeze parcuri naţionale şi multe alte proiecte aveau de îndeplinit ceea ce trebuia timp şi răbdare mai mult interioară reuşind astfel să-i scape de această criză a armatei şi să uite de ea. În acelaşi timp, capitalul global a crescut de patru ori, astfel omenirea nu mai era afectată de existenţa de mâine, orientându-se spre o lume sigură în trai pentru toţi în adevăratul sens, iar orientăriile erau schimbate spre raţiune şi evoluţia ei în societatea recent spălată.
Cristalele ţinute cu mândrie de vrăjitoarele ce au slăbit, îşi schimbă volumul, energiile lor ce se unesc într-un punct comun valorizându-se mult în timp.
Spiriduşul îşi face datoria, apoi se retrăge cuminte în stâncă, fără să fure mult oxigen.
În şase săptămâni toţi roboţii au fost puşi în picioare. Ei îşi îndreaptă privirea spre cer, spre Univers, mândrii că vor scăpa de o viaţă plictisită, fericiţi că vor muri frumos. Ora lansării se apropie, globul uitat de cotidian îşi găseşte o poziţie pentru a observa roboţii cum vor zbura prin cer.
Oamenii sunt afară şi pregătiţi pentru a observa un film SF scurt şi miraculos, realizat direct în memoria lor vizuală iar oamenii cheie încă mai sunt sub influenţa magiei.
Secundele trec, roboţii încep a se îndepărta uşor de pe pământ. Se îndepărtează tot mai mult, lăsând puţin praf transparent, ca amintire.
Roboţii luminaţi zboară acum spre cer având culori diferite. Pictează cerul prin diferite forme de armonie ! Sute de roboţi mai fac o adevărată demonstraţie pentru omenire apoi toţi se îndreaptă ca nişte soldaţi ce vor porni pe un front al infinitului. Ajung toţi deasupra Pacificului şi sunt coordonaţi foarte bine prin degetele ce cad uşor pe tastatura calculatorului puternic iar statele vecine sunt acoperite de umbra lor.
Omenirea a rămas de ceva timp cu gura largă. Jocurile de lumini de deasupra Pacificului se ordonează. E un adevărat spectacol !
Se creează un pătrat mare, robotul nuclear intră în mijlocul acestuia ca un olimpic geniu, apoi restul de roboţi uşor în şir indian se aşează lângă robotul nuclear. După un sfert de oră, s-au lipit toţi.
Robotul armelor e pregătit ! E în picioare, cu fruntea ridicată şi foarte hotărât pentru jertfă.
E un om luminat, înalt, voluminos, reuşind să lumineze o parte din Pacific. Se întoarce puţin dar nu se uită în jos, la omenirea ce nu poate zbura singură. Corpul cromatic ce pluteşte prin norii transparenţi se pregăteşte pentru ultima lansare de pe cer către lumea infinită. Acum e pregătit ! Pleacă ! Se îndepărtează calm de toate stratele atmosferice.
Cu ochii înlăcrimaţi de fericire, planta umană încă observă omul luminat ce devine mic, mai mic, apoi o umbră ce vrea să intre în soare.
Are un drum lung de parcurs pentru cunoaşterea morţii şi nu vrea să deranjeje spaţiul planetelor, sateliţilor ei, etc.
Tehnologia pe care o deţinea armata îi permite să străpungă vidul ca un fulger şi să-şi verifice viteza cu cea a luminii, de altfel, omenirea necesita un fenomen pentru salvarea ei.
Vrăjitoarele nu mai rezistă mult iar robotul s-a ascuns bine . Încă mai este direcţionat de om atât timp cât vrăjitoarele vor mai rezista . Viteza nu se mai simte la el.
Încetineşte ! Se opreşte şi-şi aşteaptă calm moartea ! Devine chiar nerăbdător până ce un copil va apasa pe tasta enter. Ajunge cu greu la tastă şi apasă … ENTER !!!
O uriaşă explozie trezeşte vidul iar vrăjitoarele se spulberă, de altfel ca şi robotul.
Spiriduşul se retrage pentru totdeauna în lumea lui.
Toţi au ieşit din vrajă şi nimeni nu şi-a dat seama de implicarea celor mai puternice vrăjitoare iar peste căteva zile omenirea a trecut într-un nou an şi fericită pentru prima dată istorie......



Mulţumesc pentru că aţi citit povestirea lunii Iunie 2010 !



Autor povestire : Andremis

Banner povestire : Andremis


Povestirea lunii Iulie 2010


Povestirea lunii Mai 2010




P.S. : Arma, nu trebuie să devină o soluţie, ci trebuie să rămână o unealtă !





© www.andremis.blogspot.com 2010


Site Cv Cultural

2 comentarii:

Andremis spunea...

desi e scrisa acum cinci ani si publicata cat si citita la cenacluri, am hotarat totusi sa o public in forma sa initiala

Anonim spunea...

Bună Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul radiowhispercom sau un email radiowhispercom@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!

Trimiteți un comentariu

sinceri versus siceritate